doar eu
gânduri încremenite pândesc în liniştea rece
clipesc. cum poate fi real
ceasul de pe perete?
secunde trec mereu, mereu...
mă uit în oglinda lui,
şi-ţi văd chipul
e ora infinit. visez?
sau poate ceasul meu a stat?
miercuri, 9 ianuarie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
